12 noiembrie 1859
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) a semnat Înaltul Ordin de Zi nr. 83, prin care s-a înfiinţat Statul Major General al Armatei, în cadrul căruia funcţiona Secţia a II-a, primul serviciu de informaţii al armatei române şi al României.
1877-1878
Războiul de Independenţă împotriva Imperiului otoman, în care armata română a luptat alături de armata rusă. Ordinul de Zi pe Armată nr. 26/6 iulie 1877 a prezentat mijloacele şi metodele care pot fi utilizate pentru a obţine informaţii asupra armatei turce. Acestea erau: prizonierii, dezertorii, locuitorii, spionii şi alte indicii.
25 martie 1908
Infiinţarea Direcţiunii Poliţiei şi Siguranţei Generale, condusă de Ion (Iancu) Panaitescu, director general. Pentru conspirativitate şi compartimentare au fost introduse, pentru prima dată în România, munca de infiltrare în medii de interes, lucrul cu agenţi acoperiţi, recrutare sub steag străin, utilizarea numerelor pentru conspirarea agenţilor interni şi a literelor pentru agenţii externi.
1914
Primul Război Mondial între cele două blocuri politico-militare: Antanta (Franţa, Anglia, Rusia) şi Puterile Centrale (Imperiul austro-ungar, Imperiul german şi Imperiul otoman). România s-a declarat neutră însă şi-a întărit aparatul informativ/contrainformativ.
1916
Au fost elaborate "Instrucţiunile pentru funcţionarea Biroului Informaţii pe timpul operaţiunilor", care prevedeau sarcina de a obţine informaţii asupra inamicului prin căutarea, centralizarea şi exploatarea datelor. Obţinerea de date trebuia realizată prin recunoaşteri aeriene, agenţi secreţi, autorităţi militare şi civile de la frontieră.
25 august 1916
După ce România a declarat război Imperiului austro-ungar, Biroul Informaţii a elaborat "Directive pentru serviciul de informaţiuni şi contraspionaj în ţară străină".
20 februarie 1917
Intră în vigoare "Instrucţiunile asupra organizării şi funcţionării Serviciului de Informaţii", care au prevăzut, printre altele, înfiinţarea unei structuri acoperite, condusă direct de Marele Cartier General şi intitulată Serviciul Secret.
ianuarie 1918
Intră în vigoare "Instrucţiunile cu privire la îndatoririle diferitelor eşaloane ale Serviciului de Informaţii", acestea fiind o continuare la "Instrucţiunile …" din 20 februarie 1917.
12 iunie 1918
A luat fiinţă Secţia a IV-a Informaţii din Marele Stat Major, cu următoarea organizare: Biroul 1 studiul armatelor străine şi informaţii directe, Biroul 2 informaţii secrete şi contraspionaj, Biroul 3 studiul corespondenţei secrete.
1 decembrie 1918
Marea Adunare de la Alba-Iulia prin care Transilvania s-a unit cu România, desăvârşindu-se România Mare. Conducerea a fost asumată de Consiliul Dirigent, iar pentru zona de securitate s-a înfiinţat Serviciul Siguranţei.
15 martie 1919
Serviciul Siguranţei din Consiliul Dirigent a informat despre infiltrarea unui agent în "comuniunea bolşevicilor din Budapesta", de unde a comunicat numele românilor aderenţi la această mişcare (29), data afilierii şi motivul.
18 aprilie 1919
Reorganizarea Marelui Stat Major, alcătuit din două diviziuni, care gestionau activitatea a opt secţii. În cadrul Diviziunii a II-a îşi desfăşura activitatea Secţia a V-a Informaţii şi Contrainformaţii, cu două birouri: Biroul 1 Informaţii şi Biroul 2 Contrainformaţii (Serviciul secret şi Serviciul de contraspionaj). Primul şef al Serviciului Secret a fost maiorul Alexandru Bursan.
1921
Direcţiunea Poliţiei şi Siguranţei Generale a înfiinţat un birou de informaţii externe la Viena, cu scopul de a monitoriza acţiunile antiromâneşti desfăşurate de URSS şi Ungaria.
1 mai 1925
Mihail Moruzov este numit la conducerea Serviciului Secret.
1 octombrie 1927
Intră în vigoare "Instrucţiunile provizorii asupra informaţiilor". Informaţia: "orice document, orice întâmplare, orice observaţie, de orice natură ar fi, dobândită prin orice mijloace şi care poate să ajute la cunoaşterea inamicului şi a teatrului de operaţie".
8 noiembrie 1933
Regulament privind Serviciul Secret:
- art.1. Serviciul "S" constituie organul tehnic (de agentură) al Serviciului de informaţii al Marelui Stat Major;
- art.2. Misiunea Serviciului "S" este de a recruta şi a forma elementele necesare, capabile să procure materialul informativ (extern şi intern), conform cerinţelor Marelui Stat Major.
20 aprilie 1934
Regulament de organizare şi funcţionare al Serviciului Secret:
- art.1. Serviciul Secret reprezintă organul tehnic al Secţiei a II-a Informaţii;
- art.2. Obiectivele Serviciului Secret sunt procurarea de informaţii interne şi externe cu caracter general pentru Ministerul Apărării Naţionale atât în timp de război, cât şi în timp de pace.
1939
Redenumirea Serviciului Secret în Serviciul Special de Informaţii (SSI).
12 noiembrie 1940
Prin Decretul-Lege nr. 3813 pentru organizarea şi funcţionarea SSI, Eugen Cristescu este numit director general al SSI.
iunie 1941 – august 1944
SSI acţionează în sprijinul trupelor române pe Frontul de Est.
1942
Reorganizarea SSI în conformitate cu cerinţele politico-militare la 12 secţii. Acestea erau: Secţia I Informaţii Externe, Secţia a II-a Contrainformaţii, Secţia a III-a Relaţii Externe, Secţia a IV-a Contraspionaj, Secţia a V-a Contrasabotaj, Secţia a VI-a Filaj şi Cenzura Corespondenţei, Secţia a VII-a Personal, Secţia a VIII-a Juridică, Secţia a IX-a Tehnică, Secţia a X-a Radio, Secţia a XI-a Auto şi Secţia a XII-a Administrativă.
30 august 1944
SSI este redenumit Serviciul de Informaţii şi trece în subordinea Ministerului de Război. Noul director general este colonelul Victor Siminel.
24 octombrie 1944
Prin Decizia Ministerială nr. 2075 privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Serviciului de Informaţii, misiunile sunt căutarea de informaţii generale "ce interesează apărarea naţională"; organizarea s-a redus la cinci secţii: Secţia I Informaţii Externe, Secţia a II-a Contrainformaţii, Secţia a III-a Tehnică, Secţia a IV-a Administrativă şi Secţia a V-a Personal şi MONT.
18 aprilie 1945
Revenirea la denumirea SSI şi în subordinea Preşedinţiei Consiliului de Miniştri; organizarea cuprinde două secţii: Secţia I Informaţii Externe şi Secţia a II-a Contrainformaţii.
2 aprilie 1951
SSI şi-a încheiat existenţa fiind inclusă în Direcţia Generală a Securităţii Statului ca Direcţia "A" Informaţii Externe.
20 septembrie 1952 - 7 septembrie 1953
Direcţia Generală a Securităţii Statului este reorganizată sub denumirea de Ministerul Securităţii Statului, însă Direcţia "A" îşi păstrează specificul. Vezi schema de organizare a Direcţiei I Informaţii Externe în 1955
